Filosofie de lucru
Procesul terapeutic este construit în jurul explorării modului în care o persoană își organizează experiența internă, relațiile și reacțiile emoționale. Lucrăm într-un cadru stabil, relațional, empatic și socratic în care înțelegerea treptată a acestor tipare devine punctul central al schimbării.
Ședințele au o structură liberă, urmărind asocierea între trecut și prezent, între fantasmă și real, ghidate de ceea ce aduci în discuție, dar susținute activ prin intervenții care urmăresc clarificarea și înțelegerea mai profundă a experienței tale.
Lucrul se desfășoară într-un ritm care permite explorarea experiențelor personale, fără presiunea de a ”rezolva rapid”, fără judecată, ci cu un accent pe claritate și înțelegere progresivă.
Acordăm atenție modului în care experiențele timpurii și relațiile semnificative continuă să influențeze felul în care te raportezi la tine și la ceilalți. Iar relația terapeutică devine, la rândul ei, un spațiu viu în care aceste tipare pot fi observate, înțelese și, în timp, transformate.
Ce tipuri de dificultăți?
De cele mai multe ori, oamenii ajung în terapie pentru că se confruntă frecvent cu dificultăți precum anxietatea persistentă, dificultăți relaționale, sentimentul de blocaj, lipsa de direcție sau comportamentele compulsive.
stări de anxietate, neliniște sau tensiune interioară, fără o cauză clară din exterior
o stare difuză de nemulțumire sau lipsă de sens, episoade de tristețe și lipsă de energie
sentimentul de blocaj, stagnare sau lipsă de direcție, chiar și atunci când viața „arată în regulă”
senzația că ajungi mereu în aceleași dinamici relaționale, chiar dacă îți propui altceva
reacții emoționale care par disproporționate sau greu de înțeles
tendința de a repeta comportamente sau alegeri care nu îți fac bine
traume sau experiențe dificile care continuă să influențeze felul în care reacționezi în prezent
tendința de a te agăța de anumite comportamente sau relații pentru a regla disconfortul intern
dificultatea integrării unei transformări semnificative în viață (pierdere, schimbări majore interne sau externe)
Ce urmărește terapia?
Nu se limitează la reducerea unor simptome, deși asta este în primul rând relevant, ci urmărește înțelegerea modului în care acestea apar și se mențin, sursa lor și gestalt-ul care le face posibile.
Transformarea a ceea ce este automat și inconștient în domeniul conștient și liber-ales este țelul psihoterapiei psihodinamice. Terapia nu este nici diagnostic, nici „reparare”, ci un drum exploratoriu în interiorul tău însoțit de un ghid care poate conține emoțiile dificile care pot apărea pe parcurs.
Unul dintre obiectivele centrale ale terapiei este dezvoltarea capacității de a reflecta asupra propriilor trăiri — de a înțelege ce simți, ce gândești și cum reacționezi, mai ales în momente dificile, fără a fi copleșit(ă). Această capacitate stă la baza unor alegeri mai conștiente și a unor relații mai stabile.